Atentie SPOILERE!
Hei Veronica. Cum este dupa lansarea cartii Allegiant?
Este o usurare dar in acelasi timp si putin infricosator; gasesc totul putin controversat.
Fanii cu siguranta nu s-au asteptat la acel final - cum ai perceput reactiile lor?
Adica, cred ca intotdeauna va fi un mix de reactii din partea lor, indiferent de cum a fost finalul asa ca ma asteptam la asta, dar nu cred ca am anticipat intensitatea cu care vor reactiona unele persoane. Am constatat in persoana ca la evenimente erau comentarii pozitive, iar apoi pe internet au fost comentarii negative, asa ca este o cale de mijloc pentru mine.
Din punctul nostru de vedere, am fost destul de atasati de Tris si Four si prin ce au trecut impreuna a fost cheia unei mase emotionale, si totusi putem vedea de ce s-a intamplat...
Se poate observa ca putini oameni au putut procesa asta ca pe o moarte, pentru ca prima lor reactie a fost furia, apoi putina depresie, acceptarea sau ceva...cum ar fi procesul propriu-zis de doliu ca sa treaca mai departe.
Cand te-ai apucat de lucrat la Divergent, aveai deja in minte acel final sau a fost ceva ce a venit pe parcurs?
Pai, cand scriam la Divergent nu am planificat nimic inca de la prima pagina si nu planuiam sa fie vreodata o trilogie pentru ca nu stiam cum va iesi rezultatul final. Dar dupa ce am scris prima versiune a cartii Divergent, iar cartea s-a vandut imi amintesc ca am vorbit cu editorul meu despre cum as vrea sa continui restul cartilor ca sa aiba succes, editorul mi-a spus: "Stii, ai si alte carti planificate?" i-am raspuns: "Asa m-am gandit ca sa inchei seria." iar ea a zis: "Sa nu spui nimanui despre asta!"
Asta a fost reactia ei. Cu siguranta finalul a facut parte din plan de la bun inceput chiar daca nu eram sigura daca as ramane la ideea asta, sau sa renunt la ea si sa nu sacrific povestea. Dar eram din ce in ce mai aproape de final si mi-am zis ca asta e optiunea corecta si singura.
Am inteles, DAR a fost cu siguranta dureros sa faci asta personajelor pe care cu siguranta le adori.
Oh da, a fost destul de greu si pentru mine. Tot timpul imi ziceam cum as putea sa o salvez ? Stii, cum as putea rectifica greseala? Si de fiecare data cand incercam eram ceva de genul, asta-i o minciuna mare, pentru ca nu stiam cui trebuia sa dau mai mult credit: cititorilor sau personajelor mele?
In termeni YA, e putin netraditional sa inchei asa o serie. De obicei lucrurile se indreapta, apare un final fericit si lucrurile revin la normal. Ai simtit ca este important sa faci asta, sa te detasezi de asta, iar lucrurile sa mearga asa cum este firesc?
Nu, adica cu siguranta nu am incercat sa scot in evidenta asta sau sa fiu diferita, dar trebuia sa ma ghidez dupa structura fiecarei carti, aceea care se termina cu aproape sacrificarea lui Tris, pentru a face legatura inapoi la Abnegatie,iar de fiecare data nu mergea pentru ca ea nu intelegea. Dar in a treia carte cand in sfarsit intelege si simte ca este destul de matura si ajunge la final cu lupta ei interioara , a fost singura modalitate prin care va face dreptate si cat de greu va lupta pentru a-si indeplini aceasta ultima sarcina.
Pai cu exactitate, datorita felului ei de a fi, ea niciodata nu l-ar lasa pe Caleb sa se sacrifice - indiferent de ce a facut in trecut. In special dupa Will si cum s-a simtit.
Exact, este gresit! Scena ducea la intrebarea: "O va face?" care mai apoi: "Nu, nu poate! Nu exista nici o cale!". Ceea ce e gresit pentru ca nu e in concordanta cu caracterul ei de a lasa lucrurile sa se intample astfel - trebuie sa se implice, sa impiedice o nenorocire.
In ceea ce priveste seria, intreaga idee cu 'genetica pura' vs. 'genetica avariata' si perfectiunea naturii umane este o tema foarte interesanta. A fost ceva la care te-ai documentat?
Asa s-a nimerit. Scriam despre LUMEA DINAFARA si totul a aparut de nicaieri. Ceva ce am gasit cu adevarat atragator a fost ca de-a lungul seriei incercam sa-mi dau seama de unde vine cu adevarat 'divergenta' exact ca toata lumea. Pe cand am ajuns la a treia carte nu mi-a placut ca am subliniat cat de speciala era Tris si ma gandeam: "Nu ar fi grozav daca 'divergenta' ar fi cu adevarat nimic?". Ca si cum oamenii ar crede ca exista si ar pune mai presus importanta unui lucru asa marunt care nu exista cu adevarat, pentru ca eu cred ca oamenii faceau asta.
Mi-a placut ca Tris a insistat ca toti sunt egali, pentru ca am simtit ca e corect, iar ea ar ajunge la concluzia aia imediat dupa ce afla ca Tobias nu este un material divergent - orice ar mai insemna si asta - ea fiind ceva in genul: "Ei bine nu, asta nu inseamna ca ceva s-a schimbat!".
La care personaj ti-a placut sa scrii mai mult?
Tris este favorita mea! Nu ma pot abtine, dar a inceput sa-mi placa de Caleb si Evelyn in a treia carte. Fiecare pagina era adusa la viata din momentul in care apareau si eram nerabdatoare sa vad ce vor mai face si asa am inceput sa-i iubesc. L-am iubit si pe Tobias, dar m-am luptat destul de mult pentru a-i face vocea cat mai distincta, am scris intr-un anumit mod si m-am fortat, fiind destul de greu, deci a fost o mare provocare pt. mine.
Daca ar fi sa iei un personaj din serie si sa scrii despre el dar intr-o alta poveste, despre cine ti-ar placea sa scrii?
Oh, nu stiu, adica cred ca fac deja asta cu povestile despre Four, ceea ce e destul de amuzant. Deci nu stiu, cred ca as lua un parinte sau ceva pentru ca regasesc in acea generatie ceva foarte interesant. Dar nu stiu daca sa ma apuc de altceva.
Daca ai fi intr-o factiune, care ar fi aceea?
Niciuna din ele nu ma mai atrage acum, dar Abnegatia este probabil una pe care as alege-o desi simt ca imi voi iesi din minti intr-un an sau doi.
Vei sfarsi fara factiune?
Da, asa e. Vreau sa zic ca o duc destul de nasol, dar cel putin ajung sa faca ce vor, sa fie cine vor ei sa fie, deci este ceva grozav.
Asa s-a nimerit. Scriam despre LUMEA DINAFARA si totul a aparut de nicaieri. Ceva ce am gasit cu adevarat atragator a fost ca de-a lungul seriei incercam sa-mi dau seama de unde vine cu adevarat 'divergenta' exact ca toata lumea. Pe cand am ajuns la a treia carte nu mi-a placut ca am subliniat cat de speciala era Tris si ma gandeam: "Nu ar fi grozav daca 'divergenta' ar fi cu adevarat nimic?". Ca si cum oamenii ar crede ca exista si ar pune mai presus importanta unui lucru asa marunt care nu exista cu adevarat, pentru ca eu cred ca oamenii faceau asta.
Mi-a placut ca Tris a insistat ca toti sunt egali, pentru ca am simtit ca e corect, iar ea ar ajunge la concluzia aia imediat dupa ce afla ca Tobias nu este un material divergent - orice ar mai insemna si asta - ea fiind ceva in genul: "Ei bine nu, asta nu inseamna ca ceva s-a schimbat!".
La care personaj ti-a placut sa scrii mai mult?
Tris este favorita mea! Nu ma pot abtine, dar a inceput sa-mi placa de Caleb si Evelyn in a treia carte. Fiecare pagina era adusa la viata din momentul in care apareau si eram nerabdatoare sa vad ce vor mai face si asa am inceput sa-i iubesc. L-am iubit si pe Tobias, dar m-am luptat destul de mult pentru a-i face vocea cat mai distincta, am scris intr-un anumit mod si m-am fortat, fiind destul de greu, deci a fost o mare provocare pt. mine.
Daca ar fi sa iei un personaj din serie si sa scrii despre el dar intr-o alta poveste, despre cine ti-ar placea sa scrii?
Oh, nu stiu, adica cred ca fac deja asta cu povestile despre Four, ceea ce e destul de amuzant. Deci nu stiu, cred ca as lua un parinte sau ceva pentru ca regasesc in acea generatie ceva foarte interesant. Dar nu stiu daca sa ma apuc de altceva.
Daca ai fi intr-o factiune, care ar fi aceea?
Niciuna din ele nu ma mai atrage acum, dar Abnegatia este probabil una pe care as alege-o desi simt ca imi voi iesi din minti intr-un an sau doi.
Vei sfarsi fara factiune?
Da, asa e. Vreau sa zic ca o duc destul de nasol, dar cel putin ajung sa faca ce vor, sa fie cine vor ei sa fie, deci este ceva grozav.
