joi, 15 mai 2014

Interviu cu Ansel Elgort in Vanity Fair



Revista Vanity Fair l-a avut in vizor de data aceasta pe tanarul Ansel Elgort la sectiunea "In lumina reflectoarelor". In acest interviu Ansel vorbeste despre cum a fost sa lucreze alaturi de Shailene Woodley in "Divergent" si "Sub aceeasi stea". Mai vorbeste, de asemenea, si despre viata alaturi de familie si copilaria sa in New York.

VF: Te-ai gandit vreodata sa mergi la New York sau Julliard dupa terminarea studiilor la "LaGuardia High School of Performing Arts"?
Ansel Elgort: Nu cred ca m-am descurcat atat de bine la scoala pentru ca am fost absorbit de dorinta de a face actorie. Ma gandesc ca in noua ani nu am fost intr-o distributie, si chestia aia m-a tinut ca pe ace , si din cauza asta, nu mi-a placut ideea de a merge la facultate, sa fiu sincer. Nu avea nici macar o legatura cand deja ma aflam pe calea actoriei. In minea mea, eram sigur ca ma voi descurca, si a fost bine deci nu aveam nicio scuza sa nu merg.



VF: Si parintii tai au fost de acord cu asta?
A.E: Oh, da. Munceam foarte foarte mult, dar deveneam mai norocos datorita parintilor, pentru ca erau acolo pentru mine si ma incurajau.

VF: Apari in doua filme alaturi de Shailene Woodley: "Divergent" si "Sub aceeasi stea". Spune-ne cate ceva despre cum a fost si despre personajul pe care-l interpretezi in "Divergent".
A.E: In Divergent, este povestea tinerei Beatrice Prior, iar eu l-am jucat pe fratele ei, Caleb Prior. Cred ca fanii "Sub aceeasi stea" erau putin ingrijorati. Erau ceva in genul 'Ce are a face tipul asta, cu tipul pe care-l vrem noi?'. Am dat cea mai buna auditie si tuturor le-a placut, dar, desigur trebuia sa fiu si fratele ei in Divergent.

VF: Oh, de la frate la iubit...
A.E: Oricat de mult si-ar fi dorit ei sa nu fac parte din distributia "Divergent", nu cred ca mi-ar fi dat o sansa daca nu eram in "Divergent". Cred ca trebuie sa faci acesti pasi, pentru ca asa merge treaba in lumea filmului - cate un pas pe rand si apoi, eventual, apuci sa joci intr-un film mare opus, alaturi de Shailene. De asta am inceput sa cred putin  in noroc.

VF:Care este acel lucru important in munca unor filme cu un buget ridicat la care nu te-ai fi asteptat in Manhattan si fiindca veneai pregatit de la teatrul Stagedoor Manor si LaGuardia?
A.E: Sincer, totul ma uimeste. Habar n-aveam in ce ma bagam cand am inceput sa joc in filme. Cand am ales sa joc in "Carrie", nu am mai fost in fata unei camere de filmat inainte, eram tot timpul pe scena, deci totul m-a surprins. Sa merg pe platoul de filmare, intr-o cabina de machiaj sau sa ma intalnesc cu Chloe Moretz si Julianne Moore - WOW faceam parte din aceasta distributie!

VF: Cum a fost sa lucrezi alaturi de Shailene?
A.E: Ea este, evident, foarte buna. Nu cred ca a avut nevoie de ceva antrenament in actorie, pentru ca e prezenta trup si suflet acolo si totul pare atat de real. Este destul de usor sa lucrezi alaturi de ea, ca si cum acele scene vor iesi bine, pentru ca fiecare dubla este diferita. Ea lasa totul sa vina de la sine, cat mai natural, si de asta iti doresti sa lucrezi mai mult. Ea cu siguranta se pregateste si-si face de acasa temele, dar cu siguranta acel aspect de 'luat pe nepregatite' il face sa para mai crud si organic cand se intampla pentru prima oara. Cu siguranta nu mi-a parut rau ca am lucrat alaturi de ea.

VF: Ai crescut fotografiat tot timpul? [Tatal lui Ansel, Arthur Elgort, este fotograful reviste Vogue]
A.E: Da. Am un album absurd cu mine - albume, albume si iar albume. Cand dau proba pentru un film imi cer poze din copilarie si eu le trimit toate acele poze facute de tatal meu, cred ca sunt cele mai bune poze din copilaria mea pe care le am. Pana si instantaneele cu mine stand pe o canapea sunt surprinse intr-un unghi si  lumina buna si alb-negru.

VF: Sora ta, se ocupa si ea de fotografie?
A.E: Da, desigur, si se pricepe destul de bine.

VF: Ai fost numit dupa Ansel Adams?
A.E: Da.

VF: Faci parte din doua mari proiecte cinematografice - nu te sperie ideea de a deveni un 'fragator de inimi'? 
A.E: E ciudat. O data sau de doua ori m-au recunoscut ceva fani, si au luat-o putin razna, deoarece ma vedeau drept Augustus Walters, si incep sa tipe si sa planga sa o ia razna; da e o nebunie. Dar cateodata oamenii sunt destul de intelegatori privind acest aspect si alti oameni sunt prea emotionati ca sa se mai apropie de mine.

VF: Consideri ca trecutul tau in Manhattan te-a format pentru ceea ce faci acum?  Crezi ca ai invatat mai multe in acel oras, cu personalitati, oamenii si locatiile noi?
A.E: Oh, da. Cu siguranta.Consider ca actorii adevarati adora sa vorbeasca cu ciudati. Jason Reitman mi-a spus ca de fiecare data cand calatoreste cu avionul simte nevoia sa vorbeasca cu cineva pe durata zborului - am de castigat mai mult daca nu stau intr-un balon, unde toata lumea din jurul meu sunt actori. Toata lumea din jurul meu sunt persoane normale si eu sunt un actor de ocazie, si cred ca asta e important. Am petrecut o parte din copilarie si in Vermont. Compun electronic muzica dance, si iau si asta in serios la fel cum fac si cu actoria; am si aici un alt grup de prieteni ce sunt muzicieni, si e important sa te mentii variabil, mai ales atunci cand job-ul tau poate deveni variabil si se poate transforma in ceva.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu