luni, 1 septembrie 2014

Shailene si Theo promit ca "Insurgent" va fi emotionant


Shailene a fost cea mai tare in 2014 la Festivalul de Film Sundance cu pelicula "White bird in a blizzard", regizata de Gregg Araki, in care o joaca pe adolescenta Kat Connors a carei mama dispare pe neasteptate. Doua luni mai tarziu, o ia pe un alt drum spre un Chicago distopic in adaptarea cinematografica a bestseller-ului "Divergent" scris de Veronica Roth. La mijlocul verii, are parte de prima iubire si diagnosticarea cu o boala incurabila - cancerul - in cel mai asteptat film "Sub aceeasi stea".

Dar nici programul ei de lucru exigent sau asaltul fanilor la care e expusa Woodley nu a creat prea mult stres sau tensiune pentru tanara actrita, a carei reputatie in lumea Hollywood-ului se bazeaza pe sinceritatea si bunatatea ei. Ambele calitati au fost prezente cand tanara de 22 de ani a stat de vorba cu cei de la Hero Complex, luna trecuta, pentru a discuta despre lansarea DVD-ului/ Blu-Ray-ului "Divergent".

Intinsa pe o canapea dintr-o camera de hotel din San Diego, Woodley si-a luat o gustare - popcorn - "Face viata sa fie asemeni unui film" - langa partenerul ei, Theo James. Cei doi le-au dat viata personajelor - eroinei Tris Prior si a neinfricatului sau antrenor Four- au descris experienta cu marele ecran si au oferit cateva detalii referitoare la continuarea seriei: Insurgent, regizat de Robert Schwentke, care se va lansa pe 20 martie 2015.

Hero Complex: Au fost mai multe discutii referitoare la aparitia eroinelor curajoase de pe marele ecran, dar recent, un eseu de la The Dissolve a scos in evidenta faptul ca aceste eroine nu au intotdeauna ceva de facut pe marele ecran. E grozav ca Tris este motorul ce da curs povestii.

Shailene Woodley: Acesta este unul dintre motivele pentru care m-am indragostit de "Divergent", deoarece
Tris nu este o super eroina, si nu s-a nascut cu super-puteri sau cu o abilitate de a face anumite lucruri. S-a nascut o fata normala si a trait o viata normala, si ,desi are anumite curiozitati in ceea ce priveste factiunea Neinfricatilor si celelalte factiuni, ei nu i s-a permins sa se documenteze despre ele in Abnegatie. Iubesc faptul ca filmul urmareste fiecare pas al acestei tinere fete care incepe dintr-un loc foarte vulnerabil si ajunge intr-un loc la fel de vulnerabil, dar intr-o cu totul alta locatie. Imi place ca ii poti observa evolutia si dobandirea anumitor abilitati. Nu stie cum sa foloseasca o arma la inceputul filmului, dar va invata asta pe parcurs. Cred ca este un bun exemplu pentru toate tinerele fete care pot invata ca nu trebuie sa inceapa neaparat de undeva, ci intodeauna pot tinti sa ajunga undeva.


Theo James: Shai este persoana perfecta pt asta; e o actrita foarte buna. Lucrand la cel de-al doilea film, e placut sa vezi evolutia amandurora, privindu-i cum se schimba si evolueaza. Un lucru grozav la Tris din primul film a fost faptul ca puterea nu-i diminueaza din feminitate sau afectivitate. Ea poate fi foarte indepenedenta, ceea ce e foarte interesant. Uneori, asta e sacrificata in incercarea de a deveni un arhetip masculin, dar ea pastreaza cele mai bune elemente ale feminitatii, dar ramane puternica, complexa si e condusa de aceste impulsuri. In acelasi fel, puterea ei nu se sustrage din masculinitatea lui. Ei pot fi foarte puternici, genuri complexe dar nimic nu se va pierde intre ei.
In orice caz, la sfarsitul filmului [Divergent] acesti doi oameni indragostiti, se incurajeaza reciproc si se privesc in ochi. Ramane o relatie complexa. Nu se cunosc in totalitate. Inca se mai descopera treptat. Ea incearca sa-si infraneze durerea profunda suferita de pierderea parintilor, mai exista si acele probleme de incredere care sunt o modalitate interesanta de explorat si ceva realistic. Si asta e ceea ce ne-am dorit inca de la inceput ca acest tip film sa ilustreze: o relatie asa cum e ea in realitate.

HC: A ajutat relatia voastra din spatele ecranelor la cladirea relatiei dintre Tris si Four?

SW: Mereu spun asta, dar ma simt foarte norocoasa ca lucram la aceste filme impreuna. Amandoi privim aceasta afacere in acelasi sens. Amandoi iubim cu adevarat arta cinematografiei si ne place sa fim pe platou, si intelegem importanta promovarii unui film si reprezentarii lui prin sedinte de presa, Dar totusi nu ne expunem vietile prin-mprejur. Avem viata noastra privata la care tinem sa ramana asa si nu e necesar sa o impartim si cu restul lumii. E un lucru important sa ai pe cineva care sa te inteleaga si sa poata vorbi cu tine.

TJ: Dupa ce am facut primul film si toate acele sendinte de presa, am simtit ca o cunosc mai  bine decat atunci cand am terminat filmul, iar acum la cel de al doilea film simt ca o cunosc si mai bine. E un proces constant in care invatam se ne cunoastem reciproc. Stii cum sunt actorii. Cateodata spun: "Draga, draga, ne iubim" dar nu se cunosc cu adevarat. Cea mai tare chestie este ca e mult de lucru- nu doar filmarile ci si promovarea - si impartim lucruri in mod constant, ne schimbam, evoluam impreuna.

SW: Cu cat ajungi sa cunosti pe cineva, cu atat mai confortabil te simti langa acea persoana, cu atat mai mult sunteti in stare sa explorati anumite scene pentru ca esti capabil sa fii mult mai vulnerabil sau nu te ingrijorezi prea mult.

TJ: Acum cunoastem personajele, ne cunoastem reciproc, putem avea o legatura profunda unul cu celalalt, ceea ce e bine.

HC: Cum e experienta filmarii celui de al doilea film?

SW: A fost uimitor. A fost distractiv. A fost foarte frumos sa mai schimbi cate ceva. Totul este diferit intr-un anumit punct. Suntem in Atlanta, e vara, nu e frig, ca iarna in Chicago. Regizorul nostru e diferit, design-ul platoului e diferit, costumele sunt diferite. Simt ca urmeaza ceva maret. E interesant pentru ca filmul se mareste in ton si imagine dar intr-o scena se simte mai mic. Unele scene par scoase dintr-un film indie pentru ca sunt atat de reale. Robert, regizorul nostru, este foarte foarte atent si se asigura daca ne simtim confortabil cu o scena asa cum se simte si el confortabil cu ea. Pana ce nu are acea cursivitate sau tonul perfect, el nu va trece mai departe si asta e o binecuvantare cu un film ca asta, sa avem pe cineva care este intr-adevar rabdator cu noi si simte ca nevoile noastre se combina cu cele ale personajelor si nevoile sale au fost indeplinite pentru a sustine filmul.

TJ: Am condimentat actiunile pentru a arata echipei cum lucram noi si ce a iesit din asta a devenit un scop. Pare putin mai bogat si mai mare si mult mai complex, dar prin ce am trecut pentru mine, am suferit la nivel emotional. Din nou, asta suna sec.

SW: Acest film e destul de emotional.

TJ: Da, dar nu intr-un mod ieftin. Exista mize reale aflate in spate, care sunt greu de gasit in situatii spectaculoase. Daca te uiti la aceste filme ce sunt niste spectacole distractive fiind vorba numai de acest lucru si evadare, uneori esenta emotionala se pierde. Asta nu conteaza neaparat, dar noi incercam sa pastram asta odata cu acest film.

HC: A fost amuzant sa fii capabil sa reconstruiesti pe baza performantei din primul film?

SW: A fost. Cu un film ca asta, ne vom petrece o saptamana filmand o secventa cu un tren de unde vom lupta pt o saptamana sau facand coregrafie sau vom merge pe un hol sau vom fugi, dar apoi vor exista o multime de momente placute. Saptamana trecuta, trei zile una dupa alta...am filmat cu cineva si am avut o multime de scene emotionale impreuna. A fost placut sa ma intorc acasa la sfarsitul zilei, ma simteam epuizata dupa ce mi-am folosit toate resursele de energie fizica si emotionala.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu